BUNELE MANIERE LA MASA

BUNELE MANIERE LA MASA



- PIATRA DE INCERCARE A EDUCATIEI -


Inca din cele mai vechi timpuri , masa s-a desfasorat dupa un anumit ritual. Desi era diferit de la tara la tara
acesta a impus acele reguli care constituie astazi criterii importante in aprecierea unei persoane bine crescute.
Fara indoiala , masa pe care o oferim sau cea la care suntem invitati a devenit un prilej pentru intilniri
importante si discutii interesante. Din fastuoasele mese de pe vremea romanilor sau din timpul Renasterii - daca ar fi
sa ne referim numai la acele epoci care ne infierbinta si astazi imaginatia - transpare in zilele noastre obiceiul de
a ne onora invitatii cu o masa elegant aranjata , impecabila.
Privind inapoi , putem spune ca s-a renuntat , in general , la opulenta si lux ostentativ. Azi nu se mai bea din pocale de
aur care poarta semnatura lui Benvenuto Cellini , de pilda.
In schimb , a minca din farfurii de portelan de buna calitate si a bea din pahare de cristal a devenit un lucru
obisnuit. In mod firesc , comportamentul mesenilor a cistigat in rafinament prin respectarea unor norme impuse de codul
manierelor elegante.
Exista astazi tendinta de a adopta modul de viata modern in totala contradictie cu cel clasic. Ne deplasam in
goana dintr-un loc intr-altul si de cele mai multa ori masa noastra este frugala. Pregatirea mesei si spalatul vaselor
ne-ar rapi un timp pretios. Tindem spre simplitate si comoditate , renuntind la tot ceea ce ar incarca in mod
inutil existenta noastra. S-ar parea ca ne contrazicem. Dar indiferent ca optam pentru un serviciu de masa din portelan
de Sevres sau pentru unul din sticla incasabila , respectarea unor reguli este obligatorie , incepind cu pregatirea casei ,
aranjarea mesei si terminind cu felul in care mincam fructele.

CUM ARANJAM MASA

Masa familiala , cea de toate zilele trebuie sa fie si ea apetisanta si ingrijita , ca si cea festiva. Un vechi
dicton spune ca " omul inteligent se hraneste cu ochii ". E de preferat o farfurie de faianta , intacta , uneia de portelan
ciobit , chiar daca aceasta a fost cindva foarte frumoasa. E de preferat fata de masa din in , apretata , uneia dintr-o
tesatura scumpa , dar acoperita de pete. Se intelege de la sine , ca in zilele de sarbatoare ne vom ocupa in mod
deosebit de aranjarea mesei. Pentru mese festive , fata de masa si servetelele vor fi si ele festive , de o albeata
imaculata , iar pentru reuniuni intime se pot folosi fetele de masa colorate. O fata de masa trebuie sa fie destul de
mare ca sa ascunda , pe cit posibil , picioarele masei. In nici un caz nu vom folosi fete de masa din material plastic ,
chiar daca imita perfect cea mai sofisticata tesatura. E bine sa asezam sub fata de masa un molton subtire care
protejeaza furnirul mesei. Trebuie sa asiguram un anumit spatiu pentru fiecare invitat , chiar si pentru cei foarte
bine educati care stiu sa-si tina coatele pe linga corp. Ca musafirii sa se simta comfortabil , acest spatiu trebuie sa
fie de cel putin 50 cm.
Cum aranjam masa ?
Atit masa familiala cit si cea festiva sunt asezate la fel , dar difera numarul farfuriilor , al tacimurilor si
al paharelor in functie de felurile de mincare. Fiecare farfurie va fi dublata de o alta care se aseaza dedesubt ,
pentru serviciu , si care utilizata doar pentru a pune pe ea farfuria din care mincam. La mesele de fiecare zi ne putem
lipsi de cea de-a doua farfurie.
O masa festiva se prezinta , de obicei , astfel : farfuria pentru primul fel este asezata deasupra farfuriei de
serviciu. Pe ea se pune servetul frumos impaturit. Chiflele sau feliile de piine se pun in doua-trei cosulete speciale ,
repartizate simetric. Locul furculitelor este la stinga farfuriei. Aliniate de la dreapta spre stinga in ordinea
utilizarii lor , acestea se aseaza cu dintii in sus. La dreapta , se pun cutitele , cu partea taioasa spre farfurie ,
tot in ordinea utilizarii - cel mai indepartat este pentru primul fel de mincare , adica pentru peste iar in fata
farfuriei sta lingura de supa cu curbura in su s si uneori lingurita de desert ( daca e loc pe masa ). Nu vom aseza
niciodata alaturi mai mult de trei cutite si de trei furculite. Restul tacimurilor - linguritele de tort , furculitele
mici pentru baclava sau pentru fructe nu se pun pe masa ci pe o masuta de serviciu sau pe un bufet , pentru a fi la
indemina.
Aceste reguli nu sunt batute in cuie. Numarul tacimurilor si asezarea lor difera in functie de menu-ul
servit la masa. In desenele prezentate veti gasi solutiile la care trebuie sa recurgeti.
La toate mesele cit de cit solemne este obiceiul sa se schimbe tacimurile dupa fiecare fel de mincare. La o masa
mai putin pretentioasa nu vom schimba tacimurile decit daca avem peste. In general vom folosi patru farfurii : farfuria
pentru antreuri , farfuria de supa , farfuria intinsa si farfuria de desert. Bolurile ( castronasele ) pentru supa limpede
( consome ) nu se pun de la inceput pe masa ci se aduc odata cu supiera. Tacimurile se pot pune si pe suportul
destinat lor care va fi asezat la dreapta farfuriilor. Pe suport vom aseza , in dreapta , cutitul , cu partea taioasa
spre farfurie , si in stinga lui furculita cu dintii in jos.
Lingura si linguritele pentru desert vor fi asezate in fata farfuriei. Daca utilizam suportul de tacimuri vom pune
servetelul la stinga , direct pe fata de masa. Tot in fata farfuriilor , spre drapta , este si locul paharelor. Trei tipuri
de pahare sunt obligatorii - de tuica , de vin ( paharul de vin rosu e ceva mai mic decit cel de vin alb ) si de apa.
Retineti ca ele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu.
Nu improvizati - e o nota proasta - si va recomandam sa nu dati mese festive daca nu puteti. Dupa folosire , paharele de
tuica se iau de pe masa. Nu va bagati degetele in ele.
Folositi neaparat o tava in acest scop. Va va scuti de drumuri inutile.
-Bauturile aperitive se servesc intotdeauna inainte de masa. Paharele speciale se gasesc pe o masa separata , pe o
tava , si fiecare invitat se serveste cu ce-i place. E bine ca sortimentul de aperitive sa fie variat. Sticlele stau si
ele la indemina , pe o alta tava. Sampania si coniacul nu se servesc decit la sfirsitul mesei. Va prezentam alaturat
diverse tipuri de pahare , sticle si cani.
Sticlele de vin si apa vor fi dispuse simetric pe masa , la indemina barbatilor care fac oficiul de a servi
bauturile. Pentru a nu pata fata de masa , sticlele se pun pe o tavita sau pe farfurioare speciale. Apele minerale se
servesc in sticlele lor originale ca si vinurile straine.
Decorarea masei depinde de marimea ei , de rangul musafirilor si de imprejurari. Aproape indispensabile , florile
si luminarile vor incinta privirea. Florile trebuie puse in vaze joase ca sa nu-i impiedice pe meseni sa se vada.
Nu vom pune pe masa decit ceea ce poate servi la o intrebuintare imediata. Exceptie fac solnitele si recipientele
pentru piper care vor trebui sa fie suficiente ( una pentru circa trei - patru persoane ). Vom avea grija ca acestea sa nu
fie infundate sau umede. O gospodina atenta pune in recipientul respectiv citeva graunte de orez. Daca nu folosim
recipiente cu capac perforat , celelalte trebuie sa fie insotite de lingurite pentru ca nimeni sa nu fie silit sa
se foloseasc de propiul cutit , ceea ce ar fi o greseala.
Sa retinem deci ca untdelemnul , otetul , mustarul , smintina etc. se vor aduce doar daca cineva le cere. O gazda
atenta le are pregatite si le ofera. Pentru sosuri se foloseste o sosiera. Atentie : sosul nu se pune nici pe
friptura dar nici pe piure sau pe alte garnituri ( macaroane , sote de legume etc ) deoarece e iestetic. Sosul se pune in
farfurie si se moaie in el bucatelele de carne taiate pe rind. Nu se amesteca tot ce avem in farfurie de la inceput
cu toate ca este gustos dar " pasta " obtinuta este imposibil de privit. Vom explica acest lucru adolescentilor care au
ramas cu acest obicei de cind erau mici si li se " passa " mincarea. Odata intrebuintata sosiera va fi luata de pe masa.
Salata se serveste in castronele separate , pentru fiecare invitat in parte. Cind friptura este taiata la masa ,
gazda trebuie sa aiba la indemina tacimuri speciale. E de preferat insa ca acxesta operatie sa fie facuta in prealabil,
iar friptura sa fie prezentata felii , pe frunze de salata.
In multe tari salata se maninca separat dupa friptura.
Scobitorile nu-si au locul pe masa pentru ca nu se folosesc in public.
Argintaria este obligatorie ? In cazul unor mese festive , da. Pentru mesele obisnuite exista tacimuri de otel
inoxidabil care sunt frumoase si usor de intretinut. E adevarat ca argintaria confera mesei eleganta , dar sa nu
uitam ca trebuie sa straluceasca de curatenie. Ca tot ce este pretios , argintaria cere o ingrijire speciala , iar daca
nu avem timp pentru asa ceva e preferabil sa renuntam la ea.
Ca mesele festive sa nu ne sperie prin dificultatile ce la creaza , este necesar un exercitiu indelungat. Sa-l
facem in cadrul meselor de Duminica , imaginindu-ne ca avem invitat cel putin un ministru , chiar daca suntem doar in
familie. Va fi o placere ! Cu acest prilej , vom pune o fata de masa deosebita , tacimurile si vesela pe care nu le
folosim zilnic si vom pregati o mincare speciala. Este obligatoriu ca toti membrii familiei sa respecte aceasta
masa , fiind punctuali , ajutind sau , daca se plimba dimineata , aducind o floare sau cumparind un desert special ( fructe ,
prajituri ). Repetam : masa de Duminica e sfinta.

COMPORTAMENTUL IN TIMPUL MESEI

Regulile generale ale unei tinute corecte si pe care le-am definit intr-un capitol precedent sunt valabile si la
masa. Stam drept , dar nu intepeniti. Nu punem picioarele nici sub scaun , dar nici prea departe in fata , pentru a nu-i
incomoda pe vecini. Nu ne agatam de scaun. Pozitia miinilor are o mare importanta la masa. In nici un caz bratele si
mai ales coatele nu trebuie sa stea pe masa. Nu tinem cu miinile farfuria din care mincam. Pozitia corecta , de repaos ,
este cea cu bratele lipite de corp si cu incheieturile miinilor sprijinite de marginea mesei. Aceasta tinuta se schim-
ba cind mincam , pastrindu-ne insa coatele lipite de trunchi.
Ne vom verifica tinuta inainte de a intra in sufragerie , spalindu-ne miinile in prealabil. Eventualele
retusuri necesare dupa masa se vor face numai in baie - ca de exemplu improspatarea rujului , sau aranjarea parului.
Daca nu avem o baie curata , nu invitam musafiri !
Nu trebuie sa mincam niciodata grabit sau nervos. Este nu numai o regula de politete , ci si o prescriptie medicala.
Mai grave sunt discutiile neplacute din timpul mesei. Sa le evitam si sa ne impunem sa fim calmi. Si asa , viata noastra
este destul de stresata. Sa ne bucuram de prilejul pe care ni-l ofera o masa impreuna cu familia.
Sa nu bem si nu vorbim cu gura plina. Este o regula care ar trebui sa fie destul de cunoscuta si n-am reveni
asupra ei daca n-ar fi incalcata zilnic. Oamenii care incearca sa manince si sa povesteasca in acelasi timp fac o impresie
dezagrabila. Trebuie sa fim atenti ca buzele sa fie mereu inchise in timpul mestecatului. Este de prost gust sa tinem
degetul mic usor ridicat cind mincam sau cind bem.
Daca avem ciini sau pisici , acesti n-au ce cauta in sufragerie oricit de mult i-am iubi. Este nu numai o lipsa
de respect fata de musafiri , ci si prilej de incidente nedorite.
Un obicei prost , specific romanilor , de care acestia nu se pot debarasa , este acela de a-i obliga pe musafiri
sa manince mai mult decit vor. Repetati si invatati formulele : " Da , va rog " , " Nu , multumesc " , " Yes , please " , " No ,
thank you " . Sa ne gindim bine cind le rostim. Sunt gazde la noi si chiar in alte tari care ne iau in serios. Daca ne
imginam ca este de bun gust sa refuzam a doua felie de tort cu toate ca am mai minca o portie , riscam sa raminem
fara ea , deoarece a doua oara nu ni se mai ofera daca am spus " Nu , multumesc ". Masa se transforma intr-un adevarat
calvar cind inimoasa gospodina repeta insistent : " Dar mai luati o sarmaluta , sunt delicioase ! " Nu ne asezam la o
masa ca sa mincam pe saturate. Se poate cere sau lua dintr-un fel care ne-a placut in mod deosebit sau se poate
refuza o mincare care ne face rau sau nu ne place. Politicos este sa acceptam sa gustam din felul respectiv , pentru a nu
jigni gazda. Tot de politete tine si tactul gazdei de a oferi mincare suficienta - nici prea multa , nici prea putina -
fara a-si lauda excesiv preparatele culinare. Musafirii o pot face , cu moderatie insa , spre incintarea gospodinei , dar nu
strigind peste masa si nici cerind in acel moment reteta. Cu atit mai mult nu este cazul sa se comenteze asupra
procurarii dificile a unui produs.
Masa trebuie sa decurga firesc , fara ostentatie. Am putea spune ca aceasta e o norma ideala , greu de atins , la
care trebuie sa contribuie si invitatii daca simt ca gazda este in impas datorita tineretii sau a lipsei de experienta.
Cu discretie , cu tact ei pot trece peste momentele penibile ivite din te miri ce. Nu vor cere un antinevralgic si un
pahar cu apa in momentul in care gazda este foarte preocupata sa nu i se raceasca gustarile calde. Nu vor cere
ketchup , piper , smintina sau alte ingrediente daca nu le sunt oferite , pentru ca s-ar putea ca ele sa lipseasca si gazda
sa se simta jenata.
Sa manincam asa cum gateste gospodina ! Obligatia ei este sa guste in prealabil din toate bucatele si sa le
condimenteze moderat , iar a musafirului sa le accepte ca atare. E foarte neplacut sa dam sfaturi culinare in functie
de preferintele noastre. Fie ca e o masa festiva , fie ca este una obisnuita , efortul gospodinei trebuie rasplatit cu o
remarca de genul : " Delicioasa supa ! " , " Ce frumos arata salata ! " , " Ce bine miroase friptura ! ".
Ne vom abtine de la orice discutii sau observatii dezagreabile. Copilului cu care am venit ii vom face
observatii acasa , ca si sotului care a depasit numarul de pahare. Ne vom impune sa nu stam cu ochii atintiti
asupra membrilor de familie cu care am fost invitati , aruncindu-le priviri ucigatoare cind gresesc ceva. Educatia
nu se face in acel moment , caci atmosfera va deveni insuportabila pentru toti.

MASA E SERVITA !

Viata profesionala poate sa modifice o ordine pe care o credeam stabilita odata pentru totdeauna. Astfel ,
pe masura ce pauza de prinz se micsoreaza , masa devine mai frugala si tinde sa fie inlocuita cu masa de seara. La
aceasta contribuie si distanta din ce in ce mai mare dintre domiciliu si locul de munca. De obicei avem musafiri la masa
de seara. Dam mai jos regulile pentru o masa pretentioasa.
Ocazia , rangul musafirilor sau situatia noastra financiara permit unele simplificari. Oricum nu suntem obligati sa
desfasuram un lux peste posibilitatile noastre. Pledam pentru moderatie si simplitate care nu exclud rafinamentul.
Chiar si in familiile cele mai modeste o anumita rezerva trebuie prevazuta pentru a face fata surprizelor de
ultima ora. De asemeni , se va prevedea un fel de mincare pentru a fi inlocuit in cazul cind unii dintre musafiri
nu-l suporta , din motive medicale eventual , pe cel oferit anterior. Persoanele condamnate de medicul lor la o dieta
severa , de fapt , ar trebui sa nu accepte invitatii decit de la prieteni foarte apropiati care le cunosc regimul.
1 - Antreurile : se compun in mod obisnuit din feluri de mincare reci , picante , peste , mezeluriri si salate diverse.
Se pot servi si antreuri calde : ficatei de pui , diferite placinte , pizza , sufleuri , pateuri. Antreurile reci pot fi
combinate cu cele calde , insa multa atentie - daca incarcam masa cu antreuri greu de digerat ( salata de vinete , ciuperci
cu maioneza etc ) si in continuare avem mai multe feluri de mincare , plus tort , plus baclava , plus inghetata , riscam fie
ca musafirii nostri sa faca o indigesti serioasa , fie sa luam mincarurile de pe masa neatinse. Ne gindim inainte de a
chema musafiri cit am putea sa mincam noi insine intr-o vizita , fara sa ne imbolnavim !
Tacimul : un serviciu pentru antreuri sau servicii obijnuite de masa de dimensiune mijlocie. Vinuri albe demiseci si rose.
2 - Consome-ul : se serveste o supa limpede in ceasca , cu o lingura de supa mai degraba mica. Daca n-am oferit antreuri ,
vom putea inlocui supa cu o ciorba care va fi servita in farfurie cu o lingura obisnuita. Se aduce castronul cu supa
( supiera ) si se ia de pe masa dupa golire. La aceste feluri nu e nevoie de bauturi.
3 - Pestii sau crustaceele : exista pentru peste un tacim special. Se recomanda vinuri albe , seci , spumoase si spumante.
Cu cit pestele este mai gras cu atit vinul trebuie sa fie mai acid ( cum sunt cele din podgoriile Ardealului si
Moldovei ).Cu stridii se poate servi chiar o sampanie seaca.
4 - Felul principal , felul de rezistenta : tacim normal. De regula acesta este o friptura sau un preparat din carne.
Indiferent daca servim o friptura de porc , de miel , de pasare , din vinat sau una care trebuie sa fie in singe -
antricot sau muschi de vaca - se impune un vin rosu. La carnea alba se recomanda vinuri rosii usoare , iar la carnea
rosie mai tari si mai puternice ; la vinat vinuri rosii seci, vechi , de calitate superioara. Vom evita sa aducem pe masa
curcanul , purcelul , muschiul , intregi , chiar daca este foarte decorativ. Obiceiul este nepractic. Friptura se portioneaza in
bucatarie si se aranjeaza pe un platou pe care il vom orna in mod deosebit. De pilda , vom pune carnea pe citeva foi de
salata proaspata , iar deasupra vom aranja citeva frunze de patrunjel. Garniturile vor fi puse in castroane separate , iar
pentru salate este ideal sa avem castronase mici rotunde sau patrate pentru fiecare musafir.
5 - Brinzeturile : lista poate fi infinita ; ceea ce trebuie retinut e ca brinzeturile se aduc la masa pe un platou
frumos din lemn. Tacimul : cutite mici pentru intinsul untului si taiatul brinzei. Toate brinzeturile pun in evidenta buchetul
vinurilor. Nu se aduc alte soiuri ci raminem la ultimul vin servit , deci vinul rosu. Exceptie face telemeaua de oi , la
care se pot servi vinuri rose si chiar albe , din aceeasi zona de unde provine brinza.
6 - Desertul : pentru prajituri se foloseste un tacim special - lingurite , cutite si furculite mici. Acum se recomanda vinuri
dulci si semidulci , parfumate ( Murfatlar, Pietroasele , Tirnave ,Alba-Iulia ). Nu se servesc vinuri la deserturile din
ciocolata.
7 - Fructe proaspete : sunt prezentate intotdeauna cu un cutit si o furculita speciale. Argintaria coexista in acest domeniu
cu materiale noi , inoxidabile. Nu se servesc vinuri.
8 - Cafeaua si lichiorurile : cafeaua pretinde lingurite mici ,cafeaua Mocca un serviciu mic de argint sau , eventual ,
argintat. Pentru doamne se vor servi lichioruri , iar pentru domni , cognac.
9 - Alegerea vinului potrivit fiecarui fel este o adevarata arta. Este domeniul stapinului casei care , daca nu se
pricepe trebuie sa se lase condus de un specialist , prieten sau negustor de incredere. Bauturile aperitive , cherry sau
coctail , se servesc la temperatura pivnitei , 10 - 12 grade. O sampanie sau un spumos sec servit ca aperitiv nu trebuie sa
depaseasca 8 sau 10 grade. Fiecere regiune are vinurile sale speciale a caror prezentare si temperatura ideala le sunt
proprii. De asemeni , vom alege paharele potrivite pentru fiecare tip de vin. Pahar rotunjit sau cu picior scurt
pentru vinurile albe , pahar cu picior inalt pentru vinurile rosii. Cupa pentru sampanie si spumos. Vinurile rosii vor fi
servite la temperatura pivnitei daca sunt usoare si la temperatura camerei daca sunt mai tari. Vinurile trebuiesc
racite treptat si nu brutal si , mai ales , nu trebuie sa fie asezate linga o sursa de caldura ceea ce risca sa le
altereze. Trebuie sa le aducem in camera cel putin cu o jumatate de zi inainte. La vinurile tip Tamiioasa se deschide
dopul in perioada incalzirii la temperatura camerei , oxidarea adaugind un parfum placut buchetului natural. Daca n-avem timp
sa le aducem la temperatura camerei treptat , ramine solutia decantarii vinurilor , varsind foarte usor , intr-o carafa ce a
fost in prealabil incalzita , si cu suficienta precautie ca rezidurile de pe fundul sticlei sa nu-l tulbure. Vinurile
dulci , sampania dulce , sunt servite foarte reci. Berea nu va fi niciodata oferita la o reuniune cit
de cit festiva. Ea insoteste totusi foarte bine in intimitate anumite specialitati regionale. Se serveste foarte rece in
pahare mari fara picior sau in halbe. In mod exceptional , adevarata Pils , nemteasca , este servita in pahare speciale cu
picior scurt. Un mic carton circular nu trebuie sa lipseasca niciodata de sub un pahar de bere.
Apa naturala sau minerala este servita intotdeauna foarte rece in pahare obisnuite.
Tuica de fructe cu simbure este servita rece. Tuica de vin , coniacul si diferitele brandy-uri sunt servite la
temperatura incaperii le fel ce si tuica de fructe de tip whisky. In acest caz , nu vor lipsi de pe masa cuburile de
gheata puse intr-un vas special sau improvizat dintr-o compotiera eleganta de sticla. Sa evitam sa imitam arta
barmanilor de prost gust si sa inmuiem paharul in zahar pentru a oferi un cocteil. Este agreabil , dar neadmis de
bunul gust sa incalzim in palma miinii paharul special numit Napoleon.
Lichiorurile si vinurile lichioroase , Malaga , Cabernet , Madera , Porto , muscaturile se servesc la temperatura camerei ,
in pahar special , mai mic si jos. Whiskiul se serveste intr-un pahar special numit tumbler , scurt cu fundul gros.
Toate vinurile se servesc in sticle , in afara cazului decantarii , si aceasta se va face la masa. Daca tragem vinul
obisnuit din butoi il servim in carafe. In anii deosebit de buni pentru vinuri , vestiti ca atare , se servesc in cos.
Sampania in galeata cu gheata - frapiera. Dopul se scoate la masa , dar trebuie sa taiem capsula cu cutitul , pina cind
reusim sa scoatem dopul. Sampania se desfunda in galeata ei si este usor sa nu facem din aceasta deschidere o scena de
comedie , lasind sa iasa putin gazul carbonic.
Am vorbit despre asortarea felurilor de mincare cu vinurile. Iata citeva regului suplimentare :
1. nu se serveste niciodata un vin dulceag intre alte doua vinuri albe sau rosii , seci. De exemplu nu se
serveste Porto daca s-a servit un vin alb la antreuri ;
2. trebuie sa servim vinurile albe seci inaintea celor rosii;
3. vinurile albe foarte dulci , in schimb , se servesc dupa cele rosii;
4. ordinea este totdeauna crescatoare : mai intii vinurile slabe , apoi cele tari;
5. mai intii vinul nou apoi cel vechi;
6. vinurile tip Sampanie sau spumante pot fi servite dupa sau inaintea celor nespumante dar , niciodata intre ele.
Pentru a servi vinurile , acasa ca si la restaurant , gazda ia inainte intr-un pahar un esantion si-l gusta pentru
a-si da acordul. Daca serveste el insusi o va face cu mina dreapta si cu eticheta in partea din fata ; nu se apuca
niciodata o sticla de git. Nu se umple un pahar pina sus ci doua treimi , cel mult trei sferturi. Sticla de vin este tinuta
in mod obisnuit iar bratul trebuie sa fie intins. Gitul sticlei este normal sa fie la o distanta de circa 5
centrimetri de gura paharului si poate urca pina la 15 centimetri daca servim un vin ce straluceste si poate sa
faca , asa numita stea , apreciata de cunoscatori. Vinurile rosii , in schimb , si mai ales soiurile deosebite servite in
cos trebuie sa fie turnate aproape de pahar , foarte incetisor , pentru a nu amesteca vinul , ceea ce ar fi nociv
buchetului si parfumului sau. Si , in plus , acest fel de a servi are avantajul ca nu ameninta albeata fetei de masa.
Nu se ridica deasupra mesei , in timpul servirii , decit cupele de sampanie , cele de spumos ramin pe masa. Paharele
de bere le tinem usor inclinate cind turnam , astfel nu vor face o spuma exagerata.
Coniacul si bauturile de tip tuica sint intotdeauna servite pe tavi de metal sau de lemn. Cu exceptia apei
cu care ne servim dupa voie , bauturile si vinurile , mai ales , sint totdeauna servite de stapinul casei , de catre
ceilalti barbati sau de catre personalul de serviciu. Doamnele trebuie sa se abtina de la " self service " si , mai ales , de
la tentativele de a ajunge la o sticla asezata departe de ele. Gazda trebuie sa fie avizata daca s-a intimplat ceva
neprevazut la bucatarie pentru a putea sa asorteze vinurile la meniul de rezerva. Sotia trebuie sa cunoasca ordinea in
care vor fi servite vinurile pentru a putea sa asorteze la ele paharele asezate dinainte. Pentru asezarea paharelor pe o
masa sa pastreaza aceleasi reguli ca si pentru tacimuri : in ordinea utilizarii lor , de la dreapta la stinga , paharul de
apa in axtremitatea stinga sau , daca preferam , in dreapta dar , in orice caz , in afara rindului. Paharele de sampanie ,
de obicei utiltizate la sfirsitul mesei , pot fi asezate in spatele celorlalte sau se aduc separat pe tava.
Felul in care stam la masa si mincam tine de educatie. Distanta mare dintre corp si farfurie sta la
originea tutror greselilor care se comit la masa. Daca scaunul e prea departe de masa este inerent sa ne patam
oricit de atenti am fi. Trebuie sa ne asezam in asa fel incit capul sa fie aplecat putin deasupra marginii mesei. Daca
am presupune ca un ecran este asezat intre masa si noi n-avem dreptul sa-l atingem decit cu fata , nu cu umerii sau
cu tot bustul. In masura posibilului , partea de sus a corpului nu trebuie sa se miste cind ducem ceva la gura ,
aplecam numai capul. Atentie la coate ! Cum am mai spus trebuie sa stea lipite pe cit posibil de corp. Sa nu
exageram si sa intepenim intr-o pozitie nefireasca.
Lingura si cutitul sunt tinute intotdeauna in mina dreapta. Nu exista nici o exceptie de la aceasta regula.
Furculita este tinuta in mina stinga cind utilizam cutitul in acelasi timp cu ea. O vom trece in dreapta cind terminam
de taiat cite o bucata de friptura , de pilda.
La sfirsitul unui fel de mincare , in farfuria care trebuie luata , punem paralel cutitul si furculita , cu dintii
in jos. In timp ce mincam tinem tacimul deasupra farfuriei , fara sa-l ridicam prea mult in aer mai ales fara sa
gesticulam cu el.
Lingura se tine ca un creion , intre degetul mare si cel aratator , si o dirjam cu ajutorul celui mijlociu si al
incheieturii miinii.
Cutitul se tine intre degetul mare si cel mijlociu , iar aratatorul se sprijina pe spatele minerului. In nici un
caz nu se pune aratatorul pe spatele lamei.
Cind folosim furculita o intoarcem cu dintii in jos , pentru a o putea infige in bucata pe care o ducem la gura.
Brinza se maninca cu furculita , nu cu cutitul. Daca un invitat maninca astfel , " oferiti-i o baioneta " spunea cu
umor Pastorel Teodoreanu.
Daca un tacim ne scapa pe jos din neatentie , cerem altul. Nu-l stergem sau nu suflam in el spunind : " Nu-i
nimic ". Cind bem , pastram tacimul in farfurie : furculita la stinga , cu dintii in sus , si cutitul la dreapta , cu lama
sub curbura furculitei. Daca farfuria este goala si punem tacimurile incrucisate , este semn ca dorim sa mai fim serviti
din felul respectiv.
La masa trebuie evitate orice zgomote : plescaitul , sorbitul , ciocnitul tacimurilor de vesela , oftaturile , etc.
Indepartarea resturilor ramase intre dinti nu se face la masa , in prezenta tuturor. Retrageti-va la baie !
La inceputul mesei punem servetul pe genunchi , fara a-l desfasura in totalitate. Ne servim de el cu discretie
tamponindu-ne gura. Este absolut interzis sa-l innodam in jurul gitului sau sa-l fixam in decolteu sau in gulerul camasii.
La sfirsitul mesei servetul se aseaza linga farfurie , fara a-l impaturi ca la inceput. Daca adoptam o pozitie corceta
la masa , nu este nevoie sa intindem servetul pe genunchi.
Este un punct de vedere care cistiga teren si vi-l recomandam cu caldura.
Cind mesenii sunt numerosi nu se ureaza " Pofta buna ! ". Un ecou multiplicat cu douazeci ar crea un vacarm
nejustificat. Pentru a incepe sa mincam si sa bem asteptam ca stapina casei , respectiv stapinul casei sa dea tonul.
Mincarea este servita de gazda , de un personal calificat sau , pur si simplu , platoul cu mincare trece din mina in
mina. Gazda se serveste sau este servita ultima. Sa evitam sa ne umplem pina la refuz farfuria. De asemenea , cind mincam ,
sa nu ne taiem bucati prea mari dar nici prea mici , ca sa nu cada din furculita. Sa nu ne grabim sa taiem toata bucata
de carne de la inceput , ca sa scapam de grija. Cream o impresie dezagreabila.
Marginea farfuriei trebuie sa ramina curata oricare ar fi felul de mincare servit. O farfurie nu trebuie sa aiba
un aspect urit nici dupa ce am terminat de mincat. Asta nu inseamna insa ca avem voie sa sorbim din supa , ducind
farfuria la gura , si nici ca putem folosi piinea pentru a sterge sosul. Cind ni se ofera un platou , trebuie sa luam
intotdeauna bucata cea mai apropriata de noi. Piinea taiata in felii sau chifle este adusa la masa in cosulete speciale.
Daca mai dorim piine si cosuletul este mai departe rugam pe cel din dreptul lui sa ne dea si noua niste piine. Persoana
respectiva ne va oferi tot cosuletul. Nu ni se va da cu mina nici felia de piine nici chifla dorita. Obiceiul
considerat elegant altadata de a lua piinea cu mina nu mai este la moda. A-ti infige furculita intr-o chifla este chiar
caraghios. Ne servim cu cite o felie sau o chifla , fara a le taia cu cutitul. Rupem cite o bucata din ele folosind
ambele miini. Sa ne ferim de prostul obicei de a face cocoloase pentru a ne calma nervii.
Gazda trebuie sa aiba grija si de cei care nu beau bauturi alcoolice , oferindu-le sucuri de fructe si apa
minerala.
Dupa ce s-a asigurat ca toti invitatii au terminat de mincat , gazda este prima care se ridica , semn ca masa
a luat sfirsit. Chiar daca mai avem o inghititura in farfurie sau o gura de vin in pahar , vom face si noi
acelasi lucru - ne ridicam de la masa. Daca am terminat de mincat inaintea celorlalti nu avem voie sa ne sculam de la
masa.
In salon , unde se bea cafeaua trebuie sa asteptam invitatia gazdei pentru a fuma.
Micile accidente care pot surveni in timpul mesei - un pahar spart , o lingura scapata , o pata pe haina vecinului -
trebuiesc rezolvate cu tact , fara multa tevatura , tot de catre gazda. Se cuvine ca cel care a spart un vas de
valoare de exemplu sa incerce sa-l inlocuiasca , daca este posibil.

SITUATII SPECIALE LA MASA

Dupa atitea sfaturi de care trebuie sa tinem seama - de la aranjarea mesei pina la ce si cum mincam - astfel
incit sa putem fi considerati bine crescuti , educati , iata ca abordam subiectul " situatiilor generala " care par a face
exceptie de la regula. In realitate ele sunt tot niste reguli pe care trebuie sa le cunoastem.
Se maninca cu mina : biscuitii , fursecurile , strugurii , ciresele , caisele etc.
Daca-i oferi cuiva un cutit , o furculita sau o lingura , le oferi cu minerul.
Personalul de serviciu va aduce tacimul cerut pe un platou sau pe un servet.
Daca vi se cere sarea sau piperul le veti pasa peste masa sau prin fata vecinului , nu prin spatele lui. Veti evita
sa cereti solnita unui comesean pe deasupra mesei , la o distanta prea mare. O cereti vecinului iar apoi se da din
mina in mina , asa cum am mai spus.
De obicei , cind dam mese acasa , nu exista personal de serviciu. In acest caz , platoul cu mincare trece din mina
in mina , de la gazda spre dreapta. Doamnele se servesc primele , apoi domnii , iar gazda ultima - cind platoul a
revenit la ea. Intre timp , stapinul casei toarna vinul , tot spre dreapta. Paharele nu vor fi umplute pina sus. Sticla nu
se da din mina in mina.
Supa se serveste tot spre dreapta. La fel se procedeaza si cind stringem masa.
Cind un platou ajunge la noi ne servim cu lingura tinuta in dreapta si ne ajutam cu furculita tinuta in
stinga. Numai chelnerii servesc cu ambele tacimuri tinute intr-o singura mina. Nu ne servim din platou cu tacimurile
noastre !
Paharele nu se ciocnesc efectiv , se ridica numai pina la nivelul ochilor in timp ce se rostestc urarile consacrate:
" Noroc ! " , " La multi ani ! ". Se ridica numai paharul cu vin , tuica , etc , nu cele cu apa , cu sucuri de fructe sau
cu bauturi calde. Tinem toasturi sau discursuri numai la mesele festive. Sa nu plictisim asistenta cu discursuri lungi !
Cind le plasam ? Intotdeauna la sfirsitul felului principal cind musafirilor nu le mai este foame si sunt dispusi sa
le asculte. La sfirsitul toastului , cel care l-a rostit ridica paharul in directia celui caruia i s-a adresat , iar
musafirii ii urmeaza exemplul. Nici acum nu se ciocnesc paharele. Se obisnuieste ca cel omagiat sa raspunda prin
citeva cuvinte. Pentru a nu incetini ritmul mesei , o va face putin mai tirziu. Daca este vorba despre o doamna , aceasta
raspunde foarte scurt , imediat , fara sa se ridice in mod obligatoriu.
Nu se amesteca vinul cu apa. Apa si vinul sunt doua bauturi pretioase. Ele au valoarea lor numai baute separat.
La noi exista totusi obiceiul de a bea sprit. Dar va recomandam s-o faceti numai in familie.

CITEVA CAPCANE

Piinea si sandvisurile. Se maninca in mod diferit.
Felia de piine se rupe pe masura ce manincam , in timp ce sandvisiurile mari se taie cu cutitul si se maninca cu
furculita. Sandvisiurile mici se maninca cu mina. Pentru a intinde untul se utilizeaza un cutit special , nu cel
obisnuit. Nu se ia untul direct din untiera ci se pune o bucatica pe ofarfurie. Apoi , se unge piinea rupta in
prealabil , tinind-o deasupra farfuriei.
Dulceata si mierea nu se maninca direct din borcam.
Fiecare isi ia pe farfurie atit cit doreste , servindu-se de lingurita adusa la masa in acest scop.
Mezelurile de toate felurile , taiate in prealabil in felii , sunt curatate de coaja cu furculita si cu cutitul
in propia noastra farfurie.
Ouale fierte in coaja se maninca dintr-un paharel-suport , cel mai adesea fixat pe o farfurioara. Se sparge
virful , se indeparteaza partea de sus cu lingurita , se pun cojile in suport , sub ou , si apoi , dupa ce l-am mincat
spargem si coaja.
Cartofii nu se taie cu cutitul si nu se zdrobesc cu furculita in farfurie. O exceptie : cartofii fierti in
coaja se inteapa cu furculita si se curata cu cutitul.
Supele sunt servite in ceasca si se maninca cu o ligura de supa ( model mic ). Daca suntem intre prieteni putem
bea prima jumatate a cestii , care este limpede. Apoi folosim lingura. Ciorbele se maninca cu lingura. Nu se raceste o supa
prea calda suflind in ea. Asteptam sa se raceasca. In nici un caz nu aplecam farfuria pentru a lua ultima inghititura.
Nu se inmoaie niciodata piinea in supa si nici in sos. Dupa ce am mincat , nu stergem farfuria cu o bucata de piine.
Sparanghelul se maninca in patru feluri :

1. Se apuca partea mai groasa cu un servet si se maninca din parte opusa.
2. Se prinde de la mijloc cu furculita tinuta in mina dreapta si se maninca mai intii partea subtire. Pentru
ca e foarte fraged ne ajutam cu o a doua furculita tinuta in mina stinga.
3. Se apuca de partea groasa cu mina ( pe masa se afla obligatoriu un bol cu apa ) si se sustine cu furculita
tinuta in mina stinga.
4. Cu o singura furculita tinuta in mina dreapta , daca sparanghelul e foarte mic.
Am observat ca nu se foloseste nicioadata cutitul. Salata si andivele - Se maninca gata taiate si
preparate. Daca bucatelel sunt foarte mari se taie cu cutitul. Nu se duc la gura bucati mari. Nu este o greseala sa cerem
otet , lamiie , sere , piper , untdelemn daca ni se par fade. Dar sa nu exageram cerind toate cele de mai sus. Salata si
andivele se maninca cit mai aproape de starea lor naturala. In Franta slata se maninca la sfirsit , separat.
Muraturile , gogosarii , castravetii murati
Cind se ofera in castroane castraveciorii si gogosarii se iau cu furculita proprie si se taie in farfurie pe
masura ce se maninca. La fel ce friptura. Gogonelele se pot lua cu mina pentru a nu face un " dus " comesenilor cu sucul
ce pote tisni din belsug. In farfurie se taie cu atentie ( din acelsi motiv ) cu cutitul tinut in mina dreapta si
furculita in stinga. Nu se musca din muraturi.
Conopida - se taie cu furculita ; nu se foloseste cutitul.
Chiftelele , sarmalele , ruladele se taie cu furculita.
Pestele nu se maninca la fel ca friptura. Nu se taie cu un cutit normal. Tacimul de peste este alcatuit dintr-un
cutit de o forma speciala si o furculita mai mica. Cutitul se foloseste doar la transare , dezosare si ca ajutor la
mincat. Odata operatia terminata ( desfacerea in doua si indepartarea sirei spinarii ) cutitul nu se mai foloseste la
taiat. Fiind foarte moale , furculita este suficienta. Oasele pe care le avem in gura se pun pe furculita apropiata de buze
sau , in cazuri extreme , le putem scoate cu ajutorul a doua degete. Pentru pestele din conserva ne slujim de furculita ,
tinuta in dreapta , ajutindu-ne cu o bucata de piine , tinuta in stinga. Mincatul pestelui cere o arta speciala. Inainte de
a iesi in lume intrebati si apoi exersati acasa ...
Crustaceele

Daca nu stim cum se maninca stridii , le putem refuza !
Dar exista niste reguli care se invata. Se deschide scoica daca este inchisa , cu lama unui cutit ( de peste sau
obisnuit ). Se scot intestinele si branhiile ( au o culoare mai inchisa ) cu ajutorul furculitei. Se scoate apoi stridia din
scoica desprinzind-o din articulatie. Se pune in farfurie si maninca cu lamiie , sare , piper.
Crevetii ca si racii : se sevresc de obicei fara carapace. Daca masa e mai putin festiva crevetii se curata
cu mina , respectiv se rupe capul , cu care ocazie ies si intestinele , apoi se curata din carapace. La crabi , languste
si homari se rup cu mina articulatiilr si apoi cu un cleste special se sparg oasele si se scoate cranea din cosul
pieptului , din picioare si coada. Carnea acestor crustacee se maninca cu piine prajita si unt. Este necesar ca pe masa
sa existe un bol cu apa pentru clatirea degetelor.


Icrele de Manciuria si icrele negre.

Se aduc pe un platou rondele mici de piine prajita , unse cu unt si deasupra icrele. Daca se ofera in castronase
ne vom pune in farfurie cu lingurita de serviciu o cantitate rezonabila si ne vom face sanvisuri mici. In cazul icrelor
obisnuite le putem unge pe o felie mai mare de piine , dupa dupa care o vom taia cu cutitul tinut in mina dreapta si
furculita in mina stinga. Procedam la fel cu toate sandvisurile mari. Taiem ( ca la friptura ) doua trei bucatele
si le mincam cu furculita tinuta in mina dreapta. Putem minca icrele si luindu-ne in farfurie o portie din care , cu
ajutorul cutitului ne ungem bucati mici de piine rupta cu mina. La fel se maninca si antreurile reci mai putin
consistente ( salata de vinete , pestele cu maioneza etc ).
Carnea de pasare nu se maninca cu mina. Cum am mai spus , carnea se aduce gata transata la masa.
Spaghetti : din castronul adus la masa , va serviti cu o portie rezonabila , apoi le manincati rasucindu-le cu
furculita , sau dupa moda italiana va ajutati cu lingura.
Lingura se tine in mina stinga , iar spaghetele se ruleaza cu furculita. Gazda trebuie sa aleaga spaghete nu prea lungi
pentru a nu ne chinui sa le ducem la gura.
Orezul : se maninca cu furculita , ajutindu-ne cu cutitul.
Cafeaua , ceaiul , cacaoa cu lapte : nu se lasa niciodata lingura in ceasca din care bem. Ea se pune pe
farfurioara care ramine pe masa , alaturi de ceasca. Degetul mic nu se tine ridicat cind duceti ceasca la gura. Cind
beti cafea turceasca sau filtru ridicati farfurioara cu mina stinga in timp ce ducem ceasca la buze cu dreapta.
Bineinteles fara lingurita. Nu beti niciodata cafea , chiar daca nu aveti musafiri , fara a pune o farfurioara sub ceasca.
Prajituri , torturi : se iau cu mina daca sunt uscate , cu lingurita sau cu furculita daca sunt cu crema sau frisca.
Pere si mere : le taiem cu cutitul de fructe in patru parti pe care le curatam de coaja una cite una ,
ajutindu-ne de furculita. Se taie apoi in bucati pe care le mincam cu furculita. Este admis ca sferturile pe care le
lasam cu coaja sa fie mincate cu mina. E necesar sa ne clatim degetele. Daca para este prea zemoasa nu o mincam cu
mina. Daca nu va pasa de eticheta , puteti sa muscati din mar.
Fragii si capsunile : se maninca cu mina daca au codita , daca nu au se dau lingurite , mai ales cind sunt
servite cu frisca.
Strugurii , visinele si ciresele : se maninca cu mina , bob cu bob. Simburii si coditele de cirese si de visine se
pun pe farfurie. Strugurii se maninca cu simburi si pielita.
Piersicile : se tin cu mina stinga pentru a le taia in doua. Separam simburele de fruct si-l curatam de coaja. Se
maninca fructul cu cutitul si furculita.
Prunele si caisele : le deschidem cu mina , scoatem simburele si mincam fiecare jumatate.
Portocalele , mandarinele , clementinele : le taiem coaja in forma de stea , scoatem fructul si-l separam in felii pe
care le mincam cu mina. Nu este indicat sa ne servim de tacimul de fructe decit intr-o ocazie deosebita.
Bananele : se curata cu cutitul si se maninca cu mina sau , daca sint prea moi , cu cutitul si furculita.
Pepenii si ananasul : sunt serviti in felii si se maninca cu furculita in afara de cazul exceptional in
care ananasul este foarte dur si justifica folosirea cutitului. In Grecia ni se recomanda sa curatam pepenele de
coaja si sa-l servim intr-un castron mare , taiat in cuburi mici ; se maninca cu furculita.
Grape-fruit-ul : este servit taiat in doua si se maninca cu lingurita. In prealabil , se separa cu cutitul pulpa
de coaja pentru a evita ca sucul sa tisneasca atunci cind il mincam.
Kiwi : se taie in doua , iar miezul se maninca cu lingurita.
In concluzie : la masa fructele se maninca numai cu ajutorul cutitului , furculitei sau linguritei. Muscam cu pofta
din ele numai cind suntem in livada.

DIFERITE TIPURI DE MESE FESTIVE

1. Receptia este o intrunire oficiala , organizata de obicei pentru un distins oaspete , ca de exemplu o pertecere
data inaintea sau dupa deschiderea unui muzeu , sau dupa un spectacol artistic , sau cu ocazia unei aniversari. De asemenea
poate fi oferita de ambasade , cu prilejul sarbatoririi zilei nationale , de ministere , cu ocazia numirii unui nou ministru
etc. Invitatiile sunt obligatoriu scrise , specificindu-se ora , care se va respecta cu strictete. De regula incepe la orele
20.00 , sau daca este dupa un spectacol , de la 22.30. Tinuta este de mare gala , foarte eleganta.
La aceste petreceri , invitatii vor fi primiti diferit.
Daca musafirul este singur , un portar sau stapinul casei , sau unul dintre cei apropiati lui ii va lua paltonul , inainte de
a-l ruga sa intre in salon. Acest gest nu il va face niciodata stapina casei. Daca soseste un cuplu , acesta se
poarta ca la restaurant. Barbatul si nu personalul casei o ajuta pe doamna. Cind apar amfitrionul si sotia sa , il saluta
pe cel sosit si-l prezinta , daca este cazul , invitatilor.
Apoi urmeaza o perioada scurta de conversatie cind cunostintele discuta impreuna , necunoscutii intra in contact cu
ceilalti , in timp ce se bea fie un vermut , dulce sau sec , cu sau fara gin , un aperitiv de marca sau un sherry si se
servesc sticksuri , alune , fistic , masline , moment cu care se incepe crearea unei ambiante placute. E permis sa fumezi doar
dupa ce ai cerut voie.
Iata venind , insotit de sotia sa , invitatul de onoare.
Stapina casei il prezinta , si ambianta s-a mai incalzit.
Citeva minute mai tirziu se anunta ca masa e servita. Stapina casei da semnalul de a se trec la masa si fiecare invitat
ofera bratul partenerei din aceasta seara. Amfitrionul , cu invitata de onoare la brat , trece primul pragul sufragerie si
este urmat , intr-o ordine indiferenta de invitati , cupluri , in timp ce musafirul de onoare , dind bratul stapinei casei ,
incheie cortegiul. Daca exista barbati singuri , ei vor intra ultimii. O clipa mai tirziu musafirii sunt in picioare , in
spatele scaunelor. Gazda da semnalul de a lua loc si fiecare cavaler isi ajuta intii partenera sa se aseze. Masa poate sa
inceapa.
Chelnerul ofera platoul prin partea dreapta , urmind ca invitatii sa se serveasca singuri. Ei pot fi insa si serviti.
Debarasatul se face prin partea stinga.
Ordinea in care platoul este prezentat invitatilor este foarte importanta si nu sufera nici o derogare : intii este
servita invitata asezata in dreapta amfitrionului , apoi celelalte doamne , ultima servita fiind amfitrioana. Apoi
sunt serviti barnatii incepind cu invitatul de onoare de la dreapta stapinei casei. Ultimul servit este amfitrionul. Cind
toti invitatii au sfirsit de mincat , numai stapina casei are dreptul sa dea semnalul sfirsitului mesei. Fiecare conviv se
inclina usor la dreapta sau la stinga , spre vecina sa si se paraseste sufrageria pe cupluri , in ordinea in care s-a
intrat. Daca nu s-a intrat in sala pe cupluri , doamnele parasesc sala primele si barbatii le urmeaza in salon putin
mai tirziu , pentru a le da timpul sa-si corecteze tinuta. In salon sau in fumoar cuplurile reunite pentru o ora sau
doua la masa , se desfac si fiecare este liber atunci sa-si aleaga partenerii dupa bunul plac. Este ocazia pe care o va
utiliza un invitat bine crescut pentru a felicita gazda pentru masa caci , cu exceptia meselor intime nu vorbim despre
ceea ce mincam atita timp cit suntem la masa. Anumite delicii inca ne mai asteapta : lichioruri , cafea , coniac ,
tigari si tigari de foi. Cafeaua este servita de catre stapina casei , in cazul cind nu are o fiica sau de catre
personal. Femeile nu trebuie sa ofere tigari ci amfitrionul sau fiul sau si in nici un caz personalul de serviciu.
Cum procedeaza un " fumator bine crescut " : * cind este invitat undeva , renunta la tigarile sale
obisnuite ( Carpati - fara filtru ) si isi cumpara un pachet de tigari fine.
* nu-si aprinde tigara decit daca gazda a dat tonul , daca nu , cere voie. Daca i se raspunde delicat ( fiind de
fata copii sau oameni bolnavi ) " vom deschide geamul " - se va abtine sa fumeze.
* domnii pot oferi foc doamnelor sculindu-se in picioare , dar doamnele intre ele isi ofera chibritul sau
bricheta.
* sacrumul se pune numai in scrumiere , daca nu sunt pe masa le veti cere gazdei. Nu folositi drept scrumiera
orice obiect va cade sub mina si nu va confectionati scrumiere din hirtie sau servetele.
* daca sunteti fumator si v-ati uitata pachetul acasa gasiti o alta solutie decit cea a " tapatului ". Puteti iesi
din casa discret pentru a va cumpara discret , fara a anunta toata adunarea.
* daca va este oferita o tigare si o acceptati , sunteti obligat sa o aprindeti pe loc. Nu o veti pune nici
pe masa , nici in poseta si nici ... dupa ureche !
* cind faceti o vizita chiar neprotocolara intr-o casa in care stiti ca se fumeaza , politetea va obliga sa
intrebati totusi gazda daca va da voie sa va aprindeti o tigara. S-ar putea sa se fi lasat de curind si sa va roage
sa nu-i puneti vointa la incercare.
* nu se fumeaza pe strada
* nu se intra in magazine cu tigara aprinsa
* in unele tari , in Germania de pilda , unde oamenii sunt foarte grijulii fata de sanatatea lor , nu se fumeaza
in casa. Veti intreba unde se poate fuma si vi se va indica un anumit loc. Nu incercati sa-l descoperiti singur fumind de
exemplu ... in baie !
Pentru a bea cafeaua ne asezam sau raminem in picioare. Daca alegem cel de-al doilea caz se tine farfurioara
cu mina stinga si ceasca cu dreapta in timp ce lichiorurile sunt asezate pe o masuta , fiecare pahar avind un disc de
protectie sub picior. Cafeaua trebuie sa fie fierbinte , alcoolurile urmeaza regula pe care am enuntat-o , lichiorurile
sint la temperatura camerei. Aceasta ora care urmeaza masa este consacrata conversatiei.
Daca un artist cunoscut se gaseste printre invitati si se ofera se cinte va fi ascultat cu placere. Dar nu se
cuvine sa-l rugam. Este un lucru pe care un amfitrion nu trebuie sa si-l permita , caci cea mai buna masa nu este
suficienta pentru a plati recitalul unui mare artist al carui onorariu , de obicei , este infinit mai mare !
Plecarea la ora potrivita este obligatorie in cazul receptiilor. Invitatul multumeste amfitrionului gasind citeva
cuvinte potrivite in acest scop. Se da obligatoriu un telefon de multumire , nu mai tirziu de o zi.
2. Cocktail-party este o reuniune improvizata ce poate incepe oricind dupa ora 17 si se termina la ora 21.
Invitatii sosesc si pleaca cind doresc caci se discuta , de obicei , in picioare. Se intimpla sa se danseze. Se servesc
fursecuri sau alte prajituri si , bineinteles , coctailuri oricit de variate. Se pot oferi ceea ce se numeste " asiette
anglais " - farfurie cu sandvisuri asortate. Nu este obligatoriu sa-i cunosti pe ceilalti musafiri , ci doar sa-i saluti pe
stapinii casei care te-au invitat. Tinuta feminina eleganta - rochie de coctail , eventual cu palarie , tinuta masculina - de
oras.
3. Five o clock tea -ul are loc - se intelege - la ora
4. Se va evita cacaoa sau ciocolata. Se va oferi ceai cu prajituri , tort sau fursecuri , iar ca bauturi coniac si rom
ce se pot turna si in ceai. Este mai mult o reuniune pentru doamne.
5. Dineul este o masa obisnuita ( de seara ) , fara ceremonie , cu doua , trei feluri urmate de ceai sau cafea.
Daca avem feluri reci pot fi si ele servite. Importanta mesei de seara depinde de cea a celei de la prinz si poate sa
varieze , caci o masa de prinz copioasa o micsoreaza pe cea de seara si invers. Astfel , olandezii , dar si alti europeni
fac din cina masa principala caci se hranesc cu sandviciuri la celelalte doua.
Tinuta de oras sau , mai rar , de seara dar urmind regula : fara maro dupa ora sase.
Dupamiaza , invitatia la o ceasca de cafea presupune mai mult decit cafeaua care o motiveaza : alcooluri ,
lichioruri , dulciuri , masline , uneori vinuri dulci sau sampanie. Tinuta de oras de culoare inchisa.
5. Petrecerile pentru copii sunt , de obicei , legate de aniversare. Ele necesita o gustare consistenta si tort , produse
de patiserie , fructe , frisca , puddinguri , sucuri. Se vor organiza jocuri distractive. Daca sunt copii mai mici este
important ca una dintre doamne sa se ocupe de ei si sa fie mereu prezenta. Ne vom preocupa deasemeni sa-i conducem
pe copii acasa. Tinuta - haine de duminica , dar nu in culori prea delicate deoarece se vor juca si se vor murdari.
In ritmul vietii noastre cotidiene , invitatiile pe care le primim cel mai des sunt cele pentru masa de prinz.
Prinzul este o masa calda cu trei sau cinci feluri de mincare obisnuita , fara nimic deosebit. Cum dispunem de putin
timp , la prinz exactitatea este obligatorie , mai mult decit la alte ore. Nu ezitati sa intrebati , dupa ce ati acceptat
invitatia : " Deci cum ramine , la unu si jumatate sau la doua ? ".
Pentru zilele festive mincarurile servite la masa de prinz pot fi mult mai variate si mai abundente. Tinuta este
de oras , pentru zilele obisnuite si eleganta pentru ocazii.