ARTA CONVERSATIEI

ARTA CONVERSATIEI




CONVERSATIA
Pericolul care ameninta orice adunare , in jurul mesei familiale ca si la cel mai select bal este plictiseala. Nici
calatoria organizata , nici cel mai fastuos dintre banchete nu sunt scutite de plictiseala. Remediul cel mai sigur impotriva
ei este conversatia.
Ce este conversatia ? Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita in toate situatiile ? Nu , din
nefericire ! Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de
seductie , iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa
urmam un drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul mediu " la carte du tandres " si ale carui principale etape
sunt : tactul , discretia , atentia , insufletirea , amuzamentul , cultura , politetea si sinceritatea. Apar aici , ca in aproape
toate manifestarile in comun doua atitudini. Pe de o parte exista unele persoane foarte sigure pe ele , care polarizeaza
conversatia , imbatindu-se cu propiile lor cuvinte , vorbind fara incetare si interzicindu-le celorlalti orice participare
la discutie. La cealalta extrema , se situeaza a doua categorie : vesnicii tacuti pe care nu ii bintuie nici cel
mai mic gind , cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si manifeste dezacordul. Vesnicii : " Aveti
dreptate " sau cum auzim , mai recent : " Corect ! ". Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist : " In orice
conversatie sunt doua feluri de indivizi : pisalogii si victimele ".
Arta conversatiei nu se invata ca niste formule matematice ci este dobindita mai degraba ca o limba straina ,
respectind citeva reguli si exersind-o la nesfirsit. Dam aici citeva dintre aceste reguli , dar numai dumneavoastra sunteti
in masura sa le acceptati pentru a va comporta agreabil.
Nici o conversatie generala nu se poate prelungi multa vreme intre zece sau douasprezece persoane. De aceea o
gazda trebuie sa-si faca o datorie din a grupa musafirii dupa niste criterii pe care e bine sa le cunoastem. La
acest lucru trebuie sa ne gindim inca din momentul in care facem invitatiile. Veti constata ca cele mai reusite reuniuni
sunt acelea in care invitatii au aceeasi profesie sau acelasi " hobby ". Daca acestia sunt medici vor aborda , fara
indoiala , subniecte de interes comun. De asemenea , daca invitam numai profesori si mai mult decit atit , daca ei
sunt si colegi de cancelarie , discutia se va invirti in jurul meseriei pe care o fac cu pasiune. Sa ne imaginam
ca din greseala - caci este sigur o greseala - am invitat si un cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod
cert , acestia se vor simti izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua , vor gasi un motiv sa plece.
Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici subiectele medicale , nici cancanurile de spital si nici regulile jocului de
" bridge " , de exemplu , care au fost discutate cu aprindere toata seara.
Dar viata ne obliga sa avem si relatii cu oameni cu diverse preocupari. De aceea , de multe ori , invitatiile
pe care le facem ne pun in situatia de a fi gazda unor petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia noastra
este sa-i antrenam pe cei prezenti in dscutii agreabile , accesibile tuturor. sa nu vi se para o exagerare , dar rolul
nostru nu este departe de acela al unui regizor. Discutia profesionala nu trebuie sa acapareze conversatia pentru ca
scopul ei este altul - acela de a afla lucruri noi , de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la
masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa inceapa printr relatarea unui fapt divers si sa
ajunga la consideratii generale asupra eternelor probleme ale vietii.
Exista insa subiecte care pot fi discutate doar intre prieteni. Unul dintre ele si nu cel mai putin important , este
cel al banilor. Daca este permis sa discuti despre pretul unei calatorii , este o gafa sa discuti despre pretul unui
cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta. Dar culmea prostului gust este sa te plingi de
lipsa banilor , de necazurile din familie sau de la serviciu.
In plus , acest lucru este si inutil - nimeni nu-ti va rezolva problemele ci doar te va compatimi punindu-te intr-o
situatie umilitoare. O gafa deosebit de grava este sa ceri consultatii unui om de meserie. Nici un bancher nu-ti va
indica , gratuit , cel mai bun plasament pentru banii tai numai pentru ca este invitat in aceasi casa cu tine. Nimic nu-l
va constringe sa-ti dea informatiile pe care firma sa le cumpara cu bani grei.
Cei mai rai dintre toti sunt totusi bolnavii eterni pentru care un medic este oricind binevenit , uitind ca
nimeni nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii.
In plus , nici un medic nu va fi deloc fericit sa dea consultatii in timpul liber. Cu umor , ar putea reactiona ca
medicul vienez devenit celebru prin raspunsul sau dat cu ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie :
" Va voi examina cu placere , doamna , binevoiti sa va dezbracati." !
Aproape orice avocat sau profesor poate sa va citeze una sau doua anecdote care ilustreaza mania multor oameni pe
care ii intilnim deseori in societate , de a amesteca viata profesionala cu timpul liber.
Banii , grijile familiale sau profesionale , consultatiile de orice fel sunt deci teme de ocolit. De asemenea ,
discutiile despre politica si religie sint considerate tabu , deoarece amindoua sunt prea ferm conturate in mintea omului
pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare fara riscul de a degenera in cearta. Si una si cealalta tin de pregatirea ,
de gindirea omului variind uneori enorm de la o persoana la alta. Totusi , in cazul unor discutii aprinse sa urmam exemplul
celor care nu-si pierd cumpatul. In acelasi timp , rolul gazdei sau , in absenta ei , al altui invitat este sa schimbe
subiectul.
Sa retinem , in concluzie , ca reusita unei petreceri depinde de talentul gazdei de a-si alege musafirii. Sa nu ne
ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cei pe care ii cunoastem , numai ca sa scapam de obligatiile pe care le
avem.
ARTA REPLICII SI CONVERSATIA AGREABILA

Trebuie sa fii intotdeauna atent la ceea ce spui , astfel incit sa nu-ti pui interlocutorul in inferioritate ,
chiar daca esti mai instruit sau mai informat decit el. Asta nu inseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt.
Oricit de paradoxal ar parea , in acest " joc " poti capata reputatia unui coseur stralucit. De ce ? Pentru ca a sti sa
asculti este o arta dupa cum a te abtine sa dai mereu sfaturi este o dovada de intelepciune.
Sa respecti opiniia celuilalt , chiar daca difera de a ta deorece s-ar putea sa fie intemeiata. Asta nu inseamna sa
renunti automat la propria opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramine deschis , iar dialogul unica
modalitate de a-l elucida. Nimic nu te impiedica sa-ti sustii ideea in cadrul dialogului creat. Fa-o fara a-ti jigni
interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul " Aiurea ! ", " Nici vorba ! " , " Va inselati !" sau " Ce
eroare ! ". Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea
sa intervina. Astfel , este mai potrivit sa spuneti : " Iertati-ma , domnule , dar asupra parerii dumneavoastra se mai
poate discuta. " In orice caz sa nu ne intrerupem niciodata interlocutorul. Cel care o face este la fel de vinovat ca
cel care vorbeste tot timpul. La acest capitol ar fi util sa precizam ca este foarte important si cu cine " conversam ".
Sa nu discutam fara discernamint cu oricine anumite subiecte , deorece riscam ca spalatoreasa noastra , o femeie foarte
cumsecade altfel , sa umple tirgul cu necazurile noastre intime ! Daca nivelul conversatiei ne depaseste , nu deschidem
gura ; cel putin nu riscam sa ne facem de ris ! Am asistat la urmatoarea intimplare amuzanta - intr-un grup de intelectuale
ce se plingeau de lipsa de spatiu , a nimerit o tinara mai putin scolita care s-a simtit in drept sa intervina : da ,
aveti dreptate , si la noi e inghesuiala in bucatarie , unul intra , altul iese - e pur si simplu , cum sa va spun ... un
trafic de influenta !

COMPLIMENTELE

Micile complimente intretin conversatia ca si micile cadouri , prietenia. Nu este o ipocrizie sa-i faci un
compliment stapinei casei asupra gustului bun al mincarii , chiar daca nu a gatit-o ea. Dar sa-i spui unei femei de
saizeci de ani ca ai luat-o drept fiica ei nu este un compliment , ci este o impolitete . Tot atit de nepotrivit ar
fi sa-i spui gazdei : " Minunat acest portelan. Cred ca v-a costat destul de mult ! "
A face complimente exagerate este o lipsa de tact , dar a cere sa ti se faca , este o dovada de prostie.
Intilnim deseori persoane avide de complimente , iar expresia englezeasca " fishing for compliments " ( pescuind
complimente ) le caracterizeaza foarte bine. Cum sa reactionam ? Pur si simplu cu abilitate - evitam sa fim caraghiosi la
rindul nostru , acordindu-le. Cel avid de complimente va deschide discutia pe o tema care-l avantajeaza. Neintrind noi
in " joc " , discutia va deveni monolog si prietenul nostru va sfirsi prin a se lauda singur.
Exista in fiecare dintre noi tendinte de a ne autocaracteriza. Adeseori auzim persoane care se simt datoare
sa ne spuna : " Eu sunt un om foarte corect ; eu sunt foarte cinstit si discret ; eu sunt foarte punctual ; eu sunt foarte
bun in meseria mea. " Dorind sa ne ofere imaginea totala a " personalitatii " lor o completeaza cu ceea ce vor numi ei
" cusururi " : " dar am si defcete : sunt prea bun , prea naiv , prea sincer , prea serios etc " !
Sa-i lasam pe ceilalti sa ne aprecieze dupa faptele noastre si nu dupa vorbe. Aceasta categorie de oameni nu
obtin increderea celor din jur ci dimpotriva trezesc suspiciuni.

CEEA CE TREBUIE EXCLUS DIN CONVERSATIE

Multi oameni foarte capabili in meseria lor se simt pierduti odata iesiti din cadrul profesional si sufera in
societate de un real complex de inferioritate. Pentru acestia , un singur sfat : sa fie atenti la ceea ce se petrece in
jurul lor , sa imite sau sa evite ceea ce le place sau nu.
Arta conversatiei , cum am mai spus-o , nu se invata dintr-o data.
Sa ne ferim sa tragem concluzii de o banalitate infioratoare , ca : " Ah , femeile " sau " Ah , barbatii , toti "
" sunt la fel ". Devenim in mod automat ridicoli. Generalizarile de felul " femeile " , " barbatii " , " patronii " ,
" bogatii " , " saracii " , utilizate excesiv denota o mare saracie spirituala. Dupa cite am trait in acest secol , ar fi
de dorit ca o fiinta ginditoare sa nu se mai lase pacalita de aceasta lene spirituala care trage concluzia " Rusii , "
" nemtii , evreii sunt de vina ... ". Sa ne amintim de rezultatul pe care l-au avut in istorie aceste judecati
inconstiente.
Este evident ca o concersatie nu poate fi sustinuta prin expresii laconice : " Da " , " Nu ". La fel , o replica
prost inteleasa nu te autorizeaza sa lansezi un " Ce ? " , " Cum ? " in loc de " Poftim ? ". In asemenea situatii poti da
mai multa amploare intrebarii spunind : " Cum se numea orasul despre care vorbeati ? ".
Este permis sa vorbim despre prietenii care nu sunt de fata ? Sigur ca da , dar depinde cum o facem. Se stie ca
despre cei care nu sunt de fata se vorbeste intotdeauna cu placere. Dar nu avem voie sa spunem nici mai mult nici
mai putin decit daca ar fi de fata. Mai mult decit atit , este necesar sa le luam apararea impotriva denigratorilor.
Interventia noastra ne va pune la adapost de orice calomnie , de orice birfa.
A-i forfeca pe cei absenti este semnul lipsei de caracter chiar daca te ascunzi in spatele unui nevinovat :
" Hai sa birfim un pic !". In plus este un joc foarte periculos , caci informatia ajunge mai devreme sau mai tirziu
la cei in cauza. Stiind aceasta , inseamna sa fii total lipsit de inteligenta sa o faci , ca doar nu vrei sa ai dusmani
de buna voie. Daca este vorba despre prieteni a-i apara devine o datorie de onoare. Abtineti-va sa le transmiteti
penibila discutie , alimentind birfa. Prietenii o vor afla oricum de la altcineva , iar daca nu , cu atit mai bine !
Sa limitezi conversatia la a vorbi despre altii este nu numai o impolitete , dar denota si lipsa de imaginatie. Sa
faci mereu afirmatii ironice sau glume atit la adresa celor prezenti , cit si a celor absenti , nu dovedeste ca esti
spiritual , ci prost crescut.
Daca te-ai simtit bine intr-o societate , dar la proxima ocazie nu mai esti invitat , gindeste-te unde ai
gresit , caci ai gresit in mod sigur.
Se poate intimpla ca unul dintre amatorii de calomnii sau glume proaste sa va aleaga drept ascultator. In acest
caz , exista o solutie pe cit de eleganta , pe atit de eficace si care nu necesita decit putin curaj. Sa chemati
" victima " sa participe si ea la discutie ar fi o lectie ideala pentru birfitori. Chiar daca sunteti rugat , nu va
amestecati in certurile dintre parinti si copii , intre indragostiti sau intre prieteni. Ei se vor impaca in mod
sigur iar dumneavostra veti deveni tapul ispasitor.

CUM SE INTRETINE SI CIND SE TERMINA O CONVERSATIE

Despre ce vorbim in societate ? In Europa nu vei trece drept un om cultivat daca te vei limita la discutia despre
vreme. In schimb , englezilor le-a intrat in singe acest subiect pe care-l abordeaza ori de cite ori se intilnesc.
Conversatia despre vreme are , sa recunoastem , anumite avantaje.
Este extrem de usor de intretinut , e agreabila si nu risca sa ofenseze pe nimeni. O multime de alte subiecte pot capta
interesul a doi sau mai multi invitati , uneori a intregii asistente : arta , literatura , sportul - cu predilectie fotbalul ,
situatia politica interna sau internationala si repercursiunile sale asupra destinelor individuale ; ultima carte aparuta sau
ultimul model de masina , calatoriile si proiectele de vacanta.
Cum se intretine o conversatie ? Vom avea grija sa nu-l plictisim pe interlocutorul nostru cu o tema de care
este strain. Daca nu a citit cartea despre care am inceput sa vorbim , nu vom insista la infinit povestindu-i subiectul.
Ne vom rezuma la a face citeva observatii pertinente recomandindu-i-o cu caldura sau cu raceala , de la caz la
caz.
Este foarte neplacut sa te lansezi de asemena , in comentarea ultimului film vazut pe ecrane , daca n-ai retinut
decit actiunea. Te vei descurca foarte greu cu formule de genul " El o iubeste pe ea , dar ea l-a parasit " sau
" frumos film ! M-a impresionat pina la lacrimi ! ". Este important sa te interesezi si sa retii numele actorilor
si al regizorului. Vei face o impresie excelenta si toata lumea va avea de cistigat.
De obicei , in orice societate se ajunge si la anecdote. Sa fim atenti pentru ca exista riscul de a povesti
aceeasi anecdota acelorasi persoane. O anecdota amuzanta poate sa relaxeze conversatia , cu conditia sa stii cind si cum s-o
spui. Mai mult ! Pentru a fi savurata de cei prezenti , anecdota trebuie sa fie spusa cu mult talent si fara ... a
uita poanta ! Unii au un talent deosebit de a plasa cind trebuie fraze de genul : " Acesta imi suna ca istoria lui
Oscar Wilde care invitat la un banchet .. " sau " I s-a intimplat ceva asemanator lui Mark Twain cind ... " Este
suficient ca anecdotele sa se tina lant antrenindu-i pe toti intr-o adevarata competitie pe aceeasi tema. Si deodata
vorbeste toata lumea , rumoarea este generala , iar conversatia risca sa moara. Este momentul in care societatea se imparte
in grupuri. Unii domni sunt dispusi sa asculte anecdotele picante , de nepovestit in fata doamnelor , dar un om bine
crescut se va abtine sa spuna anecdote decoltate. Oricit de mult si-ar cere scuze , oricit de mult haz ar avea , persoana
care le spune se compromite. Ni s-ar putea reprosa ca unora " le sta bine " , ca sunt " irezistibili " . Cu riscul de a
parea rigizi , nu suntem de acord cu vorbele tari intr-o societate aleasa.
Pentru buna reusita a petrecerii , conversatia trebuie sa ramina antrenanta iar o gazda trebuie sa stie cum sa o
faca - sa intervina in dialogul dintre doi interlocutori daca este nevoie , si uneori sa concilieze punctele de vedere
divergente.
Un om care stie sa primeasca invitati nu va da niciodata nimanui impresia ca l-a invitat pentru a ului cu
propria lui cultura. Pentru toate receptiile , Brillant Savarin a formulat o regula demna de a fi retinuta : " sa inviti
pe cineva inseamna sa-i asiguri o stare placuta pentru tot timpul cit va ramine sub acoperisul tau ".
Se spune ca trebuie sa parasesti o petrecere in momentul in care a ajuns in culmea stralucirii. Este cel mai
bun mod de a pastra despre ea o amintire placuta. Constatarea e valabila si cind este vorba despre conversatie. Nu exista
subiect pe care sa-l poti epuiza si tocmai in aceasta consta farmecul lui. Problema incheierii unei conversatii - ceea ce
echivaleaza cu terminarea petrecerii - este foarte importanta.
Ea depinde de musafiri , nu de gazda. Dar din dorinta de a participa in sfirsit si ea la discutii , aceasta poate comite
mai multe greseli.
Prima greseala : dupa ce a servit toate felurile de mincare si toate bauturile , gazda ar vrea sa se bucure de
invitatii sai pentru a sta de vorba linistita si trece la " o curatenie generala " , stringe tot , spala toate vasele ,
scututra fata de masa etc - cu o ostentatie de care nici macar nu e constienta ! In mod firesc , musafirii simt in
acest moment un semnal de plecare. Acum tot gazda comite a doua greseala : incearca cu orice pret sa-i retina. Se simte
jignita , implora , ascunde posete , fulare. Chiar daca dorinta de a pleca a invitatilor nu era ferma , acum va deveni pur
si simplu din dorinta omului ce se revolta fata de orice constringere. Deci cum trebuie procedat ? Daca suntem gazde se
e o masa festiva , cu invitati importanti , ne vom misca foarte rar si incet , dar eficient. Putem stringe tot ce este
in plus , putem schimba scrumierele , dar nu cind vrem noi , ci cind se iveste un moment prielnic si nu in mijlocul
unei conversatii pasionante. Sa nu ne dorim in acel moment ca totul sa fie " pahar ". O casa deranjata in timpul unei
petreceri arata foarte bine. Mai avem la indemina si cealalta solutie , pe care am mai amintit-o : sa lasam musafirii sa
participe la pregatirea mesei pentru desert si cafea. Daca gazda da tonul cu naturalete nimeni nu se va simti jignit
si vom observa ca sa fii gazda nu este o corvoada , ci o placere. Bineinteles ca nu e vorba de o reuniune pretentioasa.
In acest caz trebuie sa apelam la un ajutor din afara.
Putem de pilda sa chemama femeia care ne ajuta la curatenie pentru a spala vasele si a ne fi de folos la bucatarie.
Nu este exagerat sa angajam doi chelneri calificati care vor face indatoririle gazdei sa fie foarte usoare. In ambele
cazuri musafirii vor da acestor persoane mici sume de bani ( dar nu prea mici ).
Celelalte greseli care pot strica o reuniune reusita sunt comise de invitati. A-ti anunta dorinta de a pleca cu
voce tare si tinind mortis sa-ti iei ramas bun de la toata lumea , cind vezi ca toti se simt foarte bine , este de
neiertat. Sa te retragi discret , sa pleci neobservat , transmitind toate cele bune tutror prin amfitrion este
formula ideala. La fel de neplacut este sa insisti cu tot dinadinsul sa se prelungeasca petrecerea , chiar daca simti ca
toti ar dori sa fie acasa in pat , sa se odihneasca in sfirsit. S-ar putea sa ai succes , sa se ramina peste limita ,
dar amintirea acelei nopti pierdute va provoca multa vreme cosmaruri tuturor , inclusiv gazdei.

IMPORTANTA TINUTEI

Nu putem vorbi despre conversatie - despre arta de a gasi subiecte interesante si de a le sustine cu verva - fara
a ne referi la relatia strinsa dintre acestea si felul in care ne prezentam in societate.
Cum mergem , cum ne asezam , cum ne miscam , in timp ce stam de vorba cu cineva ? Acest capitol se va referi in
special la citeva lucruri pe care ar trebui sa le evitam cind stam de vorba. Cind suntem in societate nu tinem miinile
in buzunare , dar nici pe solduri si nici la spate. Nu ne agatam de un scaun sau de marginea unei mese si cu atit
mai putin de interlocutorul nostru sau de un nasture al hainei sale. Cind ne asezam pe un fotoliu sau pe un scaun ,
stam drept alegindu-ne o pozitie comoda , fara sa ne incrucisam sau sa ne balansam picioarele. Ne vom feri sa ne
miscam permanent miinile si sa ne jucam cu degetele. Nu ne vom apropia prea mult de interlocutorul nostru si nu-l vom
atinge in cursul conversatiei , chiar daca ea devine palpitanta. Cind vorbim nu ducem la gura nici creionul , nici
chibritul si nici scobitoarea.
Daca suntem la masa , facem in asa fel ca sa ocupam un spatiu rezonabil incit sa aiba loc si ceilalti
comeseni. Inainte de a vorbi , scoatem tigara din gura , bem fara sa facem zgomot , manincam in tacere. Dar se cade sa
completam aceste reguli generale. Vedem adeseori tinere fete ridicindu-si mult fusta deasupra genunchilor mai ales cind
este cald. Daca fata despre care vorbim este intr-adevar atragatoare , lucrul acesta nu este dezagreabil. Totusi , buna
cuviinta interzice gesturile prea ostentative si cere de pilda femeilor sa se aseze pe fusta. Industria textila ne ofera
astazi tesaturi nesifonabile , pentru ca nimeni sa nu invoce sifonarea drept scuza , pentru gestul atit de neelegant de
a-ti ridica fusta cind te asezi.
La o receptie , vara , un barbat nu-si scoate haina , fara sa fie invitat sa o faca , iar daca poarta bretele n-o
face niciodata. A insoti acest gest de intrebarea : " Imi permiteti ? " este o dovada de proasta crestere , pentru
ca faptul este implinit. Ce gazda ar fi aceea care ar raspunde prompt : " Nu ! ".
Intr-o societate , de multe ori , gesturile sunt mai importante decit cuvintele. In principiu , legile ospitalitatii
obliga gazda sa indeplineasca musafirilor aproape orice dorinta pentru ca acestia sa se simta cit mai bine. Este
insa de datoria invitatilor sa nu abuzeze de aceasta libertate. Oricit de bine crescuta ar fi persoana care ne
primeste are si ea o limita a rabdarii. Sa nu o punem in situatia delicata de a deveni nepoliticoasa , silind-o sa ne
interzica anumite gesturi.
Ne putem simti intr-o casa straina "ca la noi acasa", dar sa nu uitam ca nu suntem chiar acasa !
Oamenii sunt prin natura lor egoisti si este normal sa doreasca sa se simta cit mai bine , cu orice pret.
Acestia se vor purta cu dezinvoltura fara a tine prea mult cont de cei din jurul lor. Dar sa nu confundam dezinvoltura
cu obraznicia ! De aici decurge obligatia musafirului de a cere aprobarea amfitrionului inca inainte de a face anumite
gesturi. Nu-l vom pune pe acesta in fata faptului implinit crezind ca niste cuvinte formale : " imi dati voie , nu ? "
rostite ulterior va vor califica drept om bine crescut ci dimpotriva ! Vei fi calificat drept ceea ce esti in realitate
- un mare badaran.
In tot ceea ce facem iin societate important este sa avem simtul masurii. Nimeni nu te va obliga sa stai cu
haina pe tine cind in casa sunt 30 de grade , nimeni nu-ti va interzice sa dai un telefon scurt , sau sa-ti aprinzi o
tigara. Dar este o mare diferenta intre cel care a obtinut aprobarea gazdei facind aluzii discrete de pilda : " In casa
este foarte cald " sau " Nu mi-am anuntat familia ca intirzii" sau pur si simplu : " In aceasta casa se fumeaza ? " - si cel
care isi scoate degajat haina de cum intra in casa , se repede la telefon si nu-l mai lasa din mina sau isi
aprinde tigara de la tigara intr-o camera unde sunt copii sau persoane bolnave.
Poate gazda nu va spune nimic dar nu este greu sa ne imaginam ce gindeste !
Aceste sugestii sunt valabile pentru toate ocaziile in care " iesim in lume " , fie ca e vorba de o receptie ,
fie ca e vorba de o vizita neprotocolara la niste prieteni apropiati sau chiar la membrii familie care locuiesc separat
de noi.
Cind tusesti , stranuti sau casti este obligatoriu sa duci mina la gura. Cind stranuti schitezi un vag semn
dezolat care inchide incidentul. Este politicos sa ne facem ca nu observam si sa renuntam la atit de obisnuitele :
" Noroc ! " , " Sanatate ! " , " Ai sa faci chef !". Se crede ca este politicos sa rostesti aceste formule. Gresit !
A nu-ti privi interlocutorul in timp ce vorbesti cu el trece drept lipsa de respect. Dar aceasta regula nu te
autorizeaza sa-l privesti fix si sa-l studiezi din cap pina in picioare.
Cind vrei sa vorbesti cu o persoana care este mai departe de tine , e bine sa-ti stapinesti nerabdarea pina
cind gasesti o ocazie favorabila sa te apropii de ea. De asemenea , in societate , nu cinti , nu fluieri , nu fredonezi o
melodie , chiar daca esti inzestrat cu o voce fermecatoare.
Oricit de serioasa ar fi o discutie , trebuie sa-i acordam interlocutorului nostru un suris amical. Dar sa ne abtinem sa
ridem indelung cind povesteste cineva o istorioara , si cu atit mai mult cind o facem noi insine. De asemenea , nu vom
ride cind cineva face o mica gafa , deoarece nici noi nu suntem scutiti de asemenea incurcaturi.
Se poate intimpla , ca din anumite motive - de pilda ceilalti invitati nu au sosit inca - un musafir sa nu aiba
cu cine sta de vorba. In aceasta situatie o gazda atenta va avea grija sa-i gaseasca celui care se plictiseste o
ocupatie agreabila. Ii va oferi ceva de baut , ii va da o revista sau ii va propune sa aculte muzica. La rindul lui ,
invitatul , va astepta linistit fara sa aiba dreptul de " a-si omori timpul " facind o inspectie prin toata casa si
cu atit mai mult sa atinga diferite obiecte ce-i stirnesc curiozitatea. Ne putem uita in biblioteca , dupa ce am cerut
voie , dar nu ne vom lua un brat de carti pentru acasa.
Vom cere daca dorim , una singura avind grija sa precizam cind o aducem inapoi , si sa o si aducem ! La rindul ei
gazda ar trebui sa noteze intr-un caiet pregatit in acest scop - cine , cind si ce carte a luat. Nu va bazati pe
memorie ! Procedati la fel cu casetele video sau audio. Daca cineva se simte jignit e de rea credinta.

CUM NE EXPRIMAM

Este de la sine inteles ca trebuie sa amintim referitor la conversatie , citeva reguli privind limbajul pe
care il folosim. Coversatia este o excelenta scoala de retorica. Unde am putea sa ne familiarizam mai bine cu arta
vorbirii decit intr-un cerc de persoane cultivate ? Sa asculti cu atentie ce se spune , sa te straduiesti sa folosesti un
limbaj ales , analizindu-te cu simt critic este cel mai bun mijloc de a-ti imbogati vocabularul si de a-ti largi
posibilitatile de exprimare. Frecventarea regulata a unei societati alese dezvolta in acelasi timp spiritul nostru
analitic , simtul de observatie si capacitatea de a face o sinteza. In fiecare zi intilnim persoane care nu sunt
capabile sa finalizeze o idee. Negasindu-si cuvintele potrivite ele lasa frazele neterminate si povestirile in coada de
peste ! Exemplul clasic prin care psihologii demonstreaza dificultatea de a te axprima fara a recurge la semne este
cel al scarii in spirala pe care trebuie sa o definesti in putine cuvinte. Din o suta de persoane carora le-am pune
intrebarea , abia zece ar reusi sa raspunda fara sa deseneze in aer un tirbuson ascendent !
Exista pe vremuri un joc de societate , pe cit de distractiv pe atit de instructiv. El consta din alegerea de
catre gazda sau de catre invitati a unui numar egal de cuvinte , de pilda : cinci cuvinte comune , cinci notiuni
abstracte si cinci cuvinte rare , carora participantii trebuiau sa le deas definitii corecte. Plecind de la : covor , sifon ,
autobuz , floare , melc , trecind prin - incercarea de a defini - metempsihoza , parapsihologia , iubirea , hobby-ul , carisma si
ajungind la : rabarba , andiva , babuin , hasis , trufa , jocul poate deveni pasionant. Rar vor putea fi evitate definitiile
de genul : iubirea este cind ... . Din pacate acest autentic exercitiu intelectual a fost inlocuit cu altul care-i invita
pe cei prezenti sa se exprime prin semne , sa mimeze un cuvint. Acest joc se practica astazi in toate taberele
pentru copii , pe culoarele scolilor si la petreceri , constituind doar un mijloc de ditractie , lipsit de elementul
instructiv - imbogatirea vocabularului.
Am observat ca din cauza unui vocabular sarac care denota lipsa de cultura , majoritatea oamenilor lasa balta o
discutie abia inceputa sau se refugiaza in expresii de o mare banalitate , cum ar fi " E foarte adevarat "," Asa e viata",
" Asa e lumea "," Asta este ". Sa ne ferim sa folosim in permanenta expresii ca : " pe cuvint de onoare ! ",
" pe cuvintul meu ! "," fantastic ! "," formidabil ! ", " Nemaiauzit ! ", crezind ca ele dau greutate spuselor noastre.
Au devenit adevarate ticuri verbale expresiile : " nu stiu cum sa-ti spun " , " ce sa-ti povestesc " , " adica , n-am
inteles " , si , trebuie sa recunoastem ca ele sunt reprezentative pentru o larga categorie de oameni care , daca
ar renunta la ele , ar constata ca n-ar mai avea nimic de spus. Dar cel mai obositor este felul in care unii isi
termina toate frazele cu : " Asta este " , " Ce sa-i faci ? ", " Ma rog " , " In sfirsit " , " Auzi ? " mai ales la telefon.
Adeseori , aceste formulari sunt fie agresive , fie cer o aprobare , dar cel mai des , nu au nici un sens , sunt vorbe
goale. Ele ranesc pur si simplu auzul , ca zgomotul acului pe o batrina placa de patefon. Trebui sa recunoastem ca ne
plictiseste de moarte o discutie presarata din abundenta cu formulari de acest fel : " - Duminica trecuta am mers la
ginerele meu , nu-i asa ? Ne-a dus cu masina , stiti ? Si stiti ce s-a intimplat ? Timpul s-a stricat , nu-i asa ? Cu masina
noatra , o Dacie , stiti ? Cind ai o duminica libera , nu stiu cum sa-ti spun. " s.a.m.d. .
La frontiera dintre nepolitete si saracie mentala se plaseaza raspunsurile stereotipe : " Da , natural ! ", " Este
absolut clar ! "," Nici o legatura ! "," Total exclus ". Cu un brutal - " Nu ma intereseaza " - iti taie vorba , cind spui si
tu ceva , pisalogul care te-a silit sa asculti o lunga relatare despre starea sanatatii unei persoane pe care o
cunosti vag. In ambele cazuri , esti indreptatit sa te simti ofensat. Este de dorit sa ne cizelam purtarea si vocabularul
facind un efort de a ne debarasa de acest balast lingvistic care ne poate plasa in categoria oamenilor prost crescuti.
Limbajul este singurul mijloc de comunicare. Sa facem in asa fel incit sa fim intelesi de toata lumea. E o
grosolanie sa vorbesti cu un prieten franceza , de exemplu , cind toti stiu ca prietenul vorbeste romaneste foarte bine.
In plus , putem avea surprize dezagreabile , caci e posibil ca cineva din societate sa fi invatat limba respectiva pe
genunchii bunicii si sa inteleaga perfect observatia neplacuta pe care ai facut-o la adresa lui. Trebuie sa renuntam la
acest obicei prost ca si la semnele conspirative , vorbitul la ureche , clipitul semnificativ din ochi , la gesturile cu
mina pe care le credem discrete , intr-un cuvint , la tot ce exclude din conversatie pe ceilalti.
Un loc special il ocupa aici folosirea incorecta a limbii , fie din ignoranta fie din neglijenta. Pentru un om
mai putin instruit sau pentru un autodidact , daca sunt constienti de handicapul lor , solutia de a nu se face de
ris foarte simpla - ocolesc cuvintele de a caror semnificatie si pronuntie nu sunt siguri. Ideal ar fi sa se lamureasca
pe loc intrebind ceea ce nu stiu sau consultind un dictionar. Nu este deloc degradant sa intrebi : ce este
napul ; nu-mi este clar termenul de loby ; ce se intelege prin fezabil ? ce este o lipotimie ?
Mai penibila este situatia in care o persoana cu o functie importanta vorbeste incorect. Uneori , momentul este doar
amuzant. Dar , cind ne gindim ca suntem un popor care a fost condus atitea decenii de oameni incompetenti si inculti , nu
putem sa nu ne intristam. Un director al unui liceu de prestigiu avea mereu dificultati la citirea darii de seama ,
si , cind ajungea la analiza muncii in ateliere , oscila vesnic intre " maestrii " si " maistri ". Nu a invatat niciodata
sa spuna corect maistri ! Folosirea gresita a cuvintelor poate face obiectul unor studii de specialitate. Ma voi opri
numai la citeva exemple pe care le-am retinut absolut intimplator , exemple stupefiante si aproape incredibile. Un
inalt demnitar este intervievat pe tema cuplului Ceausescu pe care il cunostea indeaproape : " Vorbeau intr-un limbaj
marginalizat ", spune acesta. " Cum adica ? " , incearca sa se lamureasca pierit reporterul. " Adica un limbaj de la marginea
orasului ! "
In timpul prezentarii jurnalului de actualitati un crainic stranuta. Este omeneste ! El nu trece peste incident ,
ci se simte dator sa precizeze : " Ma scuzati , este o simpla indispozitie locala ! " Crainica de la jurnalul de actualitati
spune cu dezinvoltura : cultul mo'zaic ( nu moza'ic ) ! Il auzim frecvent pe un mare politician spunind :
" Avem de rezolvat prioritati de intiia mina " si , mai grav : " Am avut pina acum guverne libertine ! ". In toate tarile
cad guverne , poate cad si din cauza libertinajului , dar , in mod cert personajul nostru nu cunostea sensul cuvintului
" libertin " - indecent , usuratic , desfrinat. Nu putem folosi un cuvint in sensul dorit de noi pentru simplul motiv ca din
ignoranta am crezut ca inseamna altceva ! In cazul de mai sus , cel care l-a utilizat a vrut sa spuna ca precedentele
guverne nu au respectat riguros legea , asumindu-si libertatea de a o interpreta. Este cu totul altceva !

A NU SE NEGLIJA

In orice ocazie si in orice conversatie trbuie sa-ti cunosti locul. Daca invitatul de onoare atrage atentia
asupra lui este normal. Dar daca un invitat insignifiant acapareaza intentionat intreaga conversatie , atrage toate
privirile spre el , intr-un cuvint se doreste punctul de atractie , aceasta este considerata ca o evidenta lipsa de
tact. Sa-ti povestesti necazurile familiale sau intime cu voce tare in fata unei adunari intimplatoare , pe deasupra , sa te
arati agresiv fata de ceilalti invitati constituie gafe care nu ne sunt iertate. Sa critici , sa vrei sa corectezi micile
manii ale celorlalti instantaneu , inseamna sa te manifesti ca un om marginit. Poti foarte bine sa te abtii de a face
unui filatelist remarci dispretuitoare la adresa micilor patratele de hirtie colorata , sa renunti sa tii o conferinta
unui fumator asupra pericolului tutunului , sau o alta unui superstitios despre succesele tale obtinute intr-o vineri , pe
data de 13.
Daca n-ai inteles ca arta conversatiei este arta de a asculta si de a-ti estompa personalitatea in fata
interlocutorului , daca esti incapabil sa te interesezi cit de cit de viata celuilalt , inseamna ca ai inca destul de
invatat la capitolul vietii sociale. Sa accepti cu ochii inchisi toate opiniile , chiar daca sint diametral opuse , sa
ti le insusesti imediat inseamna sa fii la fel de nedorit in societate ca unul care se opune in mod ostentativ si
sistematic tuturor. Conversatia este un schimb viu de pareri intre doua fiinte care se respecta si se stimeaza reciproc.
Sa intrebi tot timpul pe vecinul de masa secretul reusitei sale in afaceri inseamna sa te porti ca un egoist nu ca un
interlocutor. Sa-ti petreci seara tinind un curs gratuit de morala , sa faci remarci cu acreala docta , inseamna ca esti ,
in domeniul social , un elev de scoala elementara chiar daca ai mai mult de optzeci de ani. Sa nu-ti recunosti ignoranta
intr-un anume domeniu , sau sa ai mereu un raspuns promt si superficial la toate subiectele abordate inseamna sa nu fi
inteles inca marele avantaj de a-ti ascunde cultura , lucru ce ii caracterizeaza pe oamenii instruiti , este exact ca
atunci cind pentru a-ti ascunde banii trebuie mai intii sa-i ai. Sa-i incarci pe toti cei intilniti cu o cantitate enorma
de salutari pentru tot felul de cunostinte comune inseamna sa dai impresia ca vrei - fie sa-ti etalezi relatiile , fie
ca-l iei pe interlocutor drept un simplu mesager. Sa fim prudenti in acest domeniu , caci exista inca multi oameni
draguti care iau in serios asemenea comisioane si care transmit nenumaratele salutari pe care i le incredintam cu o
energie demna de un scop mai bun. Observatia este valabila si pentru cei care retin din conversatie numai ce ii intereseaza
si nu scapa prilejul de a-i obliga pe cei din jur sa le faca mici servicii utile. De exemplu auzind ca pleci in
strainatate , indraznetul nu va ezita sa te roage imediat sa-i aduci un medicament , sau o piesa de masina , precizind
ca acolo costa o nimica toata.
Ca sa incheiem acest spinos capitol trebuie sa reamintim citeva reguli ferme care trebuiesc respectate pentru
a purta o conversatie civilizata :
1- Sa nu agresam sau sa enervam interlocutorii prin prea puternica noastra personalitate , bazindu-ne pe excelenta
parere pe care o avem despre noi. Sa nu ridicam tonul , sa nu tipam.
2- Sa nu transformam viata sociala intr-un dialog pentru surzi. Se pare ca este un blestem al secolului in care
traim. Eugen Ionesco a sesizat si a transcris aceasta " necomunicare " in " Cintareata cheala " plecind de la un
manual de invatare a limbii engleze , dar cred ca putea sa plece de la orice banal dialog cotidian. Aparent , ne ascultam
interlocutorul dar ne gindim la ale noastre. De aici dramele insingurarii , stressul si tristetea fiecaruia dintre noi. Sa
invatam sa-l ascultam pe celalalt.
3- Sa nu ne intrerupem brutal interlocutorul , ci sa asteptam cu delicatete si tact un moment prielnic pentru a ne
spune si noi parerea.
4- Sa nu ne amestecam intr-o discutie la care nu suntem solicitati , cu atit mai mult cind intilnim o cunostiinta
pe strada vorbind cu altcineva. S-ar putea sa stricam un moment important in viata celor pe care i-am inoportunat !